CASTELUL DIN JEHAY

Traduire en français

                                                                       (Photo AI)

Cãutãm uneori frumusetea si ineditul în locuri cât mai depãrtate de casã, ca si cum distanta ar fi un garant pentru reusita unei plumbãri. Un lucru senzational, capabil sã îti taie respiratia, îl poti gãsi însã chiar în tara unde locuiesti, la numai câtiva kilometri de casã. Asa s-a întâmplat în aceasta duminicã de iulie, când ne-am hotãrât sã vizitãm Castelul din Jehay,  Amay (Provincia Liège - Belgia).

Dacã esti curios sã cercetezi istoria locului, afli cã acest castel cochet, îmbrãcat cu o rochitã în picãtele - (amesctec de stil arhitectural gotic si libanez) - clãdit pe o micã insulã a unui elesteu natural, conceput initial ca o fortãreatã medievalã, dateazã din sec XI-XII, fiind un exemplu remarcabil al Renasterii mozane. El a intrat în patrimoniul familiei Mérode în anul 1492 iar în anul 1680 el devine proprietatea unei familii nobile, familia Van den Steen. Intre anii 1938 – 1950 este locul de vacantã al copiilor lucrãtorilor de la Cãile Ferate Belgiene (SNCB).

Contele Guy Van den Steen (1906 – 1999), ultimul proprietar al castelului, l-a vândut (prin rentã viagerã) Provinciei Lège, care devine astfel proprietarã începând cu data de 20 decembrie 1999, data mortii contelui.  

Vizitatorul, însetat deopotrivã de istorie si de artã, va avea surrpriza descoperirii unui element inedit în Castelul din Jehay: contele Guy van den Steen este autorul multor opere de artã (în special statui în bronz) care împodobesc atât interiorul, cât si exteriorul lui: parcul plin de arbori, de flori si de ape care cad în trepte lichide peste nimfe si alte personaje legendare.   Decum a intrat în posesia locului, contele, împreunã cu sotia sa, marchiza Moyra d’Ormonde, nu a încetat de a înnobila resedinta cu valoroase colectii de argintãrie, o bogatã colectie numismaticã, tablouri pictate de pictori flamanzi celebri, gobelinuri în nuante de verde-albastru, vase, mobile stil baroc, cãrti rare, tapiserii, dantele si portelanuri chinezesti...).

Contele a locuit în castel pânã în clipa cea din urmã a vietii lui, “fãcând parte dintre mobile” (dupã expresia ghidului). Vizitatorii erau surprinsi sã-l întâlneascã în vreo încãpere, sãrindu-le dinainte ca o adevãratã gazdã, totdeauna dispus sã dea explicatii celor interesati în vreo problemã legatã de istoria castelului. A fost un pasionat speolog dar si un mare amator de cãlãtorii montane si un cunoscut campion de ski. Dar nu numai atât! Contele era si un arheolog înnãscut, colectionând de-a lungul vietii lui 22 000 de piese de arheologie, care sunt depuse astãzi în pivnitele castelului. O parte dintre acestea au fost scoase la luminã chiar în urma sãpãturilor efectuate în curtea castelului, aceste probe atestând începuturile vietii pe domeniu încã din perioada Mezoliticului.

Imediat ce pãtrunzi în curtea castelului, cum treci de punctul de informare si de Bileterie, o statuie ciudatã te invitã sã te apropii: “La mante religieuse”, care poartã pe aripile ei femeia. Cu cât înaintezi pe alee esti atras spre trupul gol de metal, prãvãlit peste corpul imensei lãcuste într-o pozitie voluptoasã, care frizeazã deopotrivã obscenul si sublimul. Te apropii, ademenit si vrãjit de formele venusiene. Inconjuri statuia ca sã-i vezi detaliile. Femeia, cu toate farmecele ei, îti apare de-o datã hidoasã si sãlbatecã în rolul ei de amazoanã care struneste cu abilitate de jokeu bãrbatul îngenunchiat sub ea. Acel om cu cap de lãcustã, într-o abandonare totalã  în fata propriilor simturi, se lasã cu bunãstiintã înlãntuit si umilit. In timp ce femeia rânjeste spre privitoar, tipând de satisfactie, bãrbatul acceptã pe umerii lui capul lãcustei care îl devoreazã, în timp ce propriul sãu cap atârnã, undeva în spate, desprins de trup, cu ochii închisi.

Toate operele lui Guy Van den Steen (nuduri în cea mai mare parte, realizate fie în bronz fie în lemn) sunt un omagiu adus omului, corpului si spiritului sãu deopotrivã, urmãrit încã din timpuri legendare.

Pe cele douã vitralii care împodobesc holul de la intrare sunt gravate semnele blazonului familiei Van den Stten, însotite de douã comentarii în latinã: “Recte Faciendo Neminem Timeas" (“fãcând binele, nu ai de cine sã te temi”) si "Semper et ubique Fidelis" (“fidel mereu si oriunde”). 

Unul dintre peretii holului serveste drept suport pentru una dintre cele mai valoroase opere ale sculptorului, care a necesitat de 10 ani de muncã (1966-1976). Este vorba despre  “Marsyas et les nymphes", care este totodatã o noutate în arta sculpturalã, prin introducerea perspectivei 3D.

                                                            “Marsyas et les nymphes" de Guy Van den Steen           (Photo AI)                                                                                                                             

Sculptura este realizatã pe o suprafatã de curbaturã concavã, cu o tehnicã numitã  “a reliefului progresiv”, tehnicã ce permite personajelor sã iasã realmente din fundal (basorelief) si sã înainteze spre privitor cu o parte a corpului (element pe care îl regãsim si în sculptura modernã contemporanã a lui Igor Mitoraj).

O altã sculpturã ce poate fi admiratã în centrul holului de intrare, asezatã între bustul autorului (la stânga) si bustul Moyrei d’Ormonde, sotia acestuia, (la dreapta) este cea intitulatã “Désespoir”:

                                                                   “Désespoir” de Guy Van den Steen                  (Photo AI)                                                                                                

Ca si Michelangelo Buonarroti, Guy Van den Steen sculpta “stiintific”, studiind cu pasiune, atentie si meticulozitate anatomia modelului. “Mains en prière” a fost realizatã în urma unui studiu aprofundat al mâinii feminine si masculine:

                                                                              "Mains en prière" - Guy Van den Steen  Photo AI

Fiecare încãpere a castelului poartã amprenta geniului creator al contelui, fie cã este vorba despre sculpuri, picturi, mobile sau lustre realizate din fier forjat. Totul are viatã si “vorbeste”. Douã statui te întâmpinã de o parte si de alta a usii de la intrare, depãsind simbolistica personajelor pe care le încarneazã: “Achille pleurant Patrocle” si “Innocence”. Dincolo de eroul Iliadei lui Homer, apare - umil, trist si resemnat, - bãtrânul, fatã în fatã cu inocenta care pare a nu-i mai fi accesibilã.

“La mort d’Ophélie”, este o impresionantã sculpturã care povesteste, într-o bucatã de lemn de stejar, toatã drama schakespearianã “Hamlet” (sculptura este asezatã pe sol, în pozitie orizontalã, iar Ofelia pluteste dusã de apele de stejar).

Strãjuind aleea de ambele pãrti, ziduri purând pe brate ape si nimfe creeazã o atmosferã de pace si reverie, iar câtiva metri mai departe, vegetatia parcului începe sã-si spunã povestea pe foi albe de hârtie, lipite de scoarta copacilor:

“Ce ne sont point des paroles inutiles qui sortent

De la bouche des arbres.

Ce sont de silencieux messages d’amour

Ce sont des cris écrits à même l’écorce »[1]

                                                  J. Beaucarne

   “Nymphe” de Guy Van den Steen  (Photo AI)

 « L’arbre est du temps

Qui n’en finit pas

De s’incarner »[2]

                                  E. Guillevie

***

« Les arbres, chemin entre terre et ciel»[3]

J. Beaucarne

Antonia Iliescu                                                                                                                                                                21 juillet 2007