| Chimia vietii La baza vietii pe pământ se află o moleculă dulce : glucoza. Ea alcătuieste structura fibroasă si rezistentă a plantelor, tot ea asigură formarea amidonului în cereale si tot ea este rezerva energetică a omului, sub formă de glicogen. Datorită acestei banale molecule de glucoză ne putem misca, putem lucra, putem gândi. Este fărâma de soare pe care o stocăm în corpul nostru. In acest context, pământul este o uriasă bomboană albastră, formată din molecule de zahăr. Dar dacă la baza vietii pe pământ se află această moleculă dulce, mă întreb : atunci de ce viata este uneori atât de amară ? |
La chimie de la vie A la base de la vie sur terre il y a une molécule douce: le glucose. Il forme la structure fibreuse et résistante des plantes, il assure la formation de l'amidon dans les grains de céréales et c'est toujours le glucose qui est la réserve énergétique de l'homme, sous forme de glycogčne. Grâce ŕ cette banale molécule nous pouvons bouger, travailler, penser. C'est le brin que nous pouvons voler au soleil pour le stocker dans notre corps. Dans ce contexte, la terre est un immense bonbon bleu, formé de molécules de sucre. Mais je me demande: si ŕ la base de la vie sur terre demeure cette molécule douce, pourquoi la vie est parfois si amčre? |
| Mediocritate Dacă dictonul "Aurea mediocritas" ar fi adevărat, lumea în care trăim ar trebui să fie un glob de aur, cu câteva impurităti, care ar fi oamenii de geniu. |
Médiocrité Si le dicton "Aurea mediocritas" était vrai, le monde auquel nous appartenons devrait ętre un globe d'or, avec quelques impuretés qui incarneraient les hommes de génie. |
| Tărâna care nu dă roade îsi merită soarta: vântul o
flutură de la un capăt al celălalt al lumii si o vâră peste tot. |
La poussičre infertile mérite son sort: le vent la balaye d'un bout ŕ l'autre bout du monde, en la fourrant partout. |
| Când la nastare ne-am depozitat întreaga viată în cutia unui
ceasornic, nu ne-am închipuit că el o să fie asa de zgârcit încât să
ne-o înapoieze cu târâita, măruntită în secunde. |
Quand nous avons déposé notre vie entičre dans la boîte d'une horloge, lors de la naissance, nous n'avons pas imaginé qu'elle serait tellement radine, de façon ŕ ce qu'elle nous la rende par petits acomptes, divisée en secondes. |
| Anii trec fără să prindem de veste. Trec aparent la
întâmplare, monoton, fără importantă. Si de-odată, ca rezultat al
acumulărilor, alunecei pe o bucată de soartă ca pe o pantă de clivaj.
Incepi să vezi cum viata se desenează în felii, ca cercurile pe
trunchiul unui copac, sau ca foitele de grafit. Un fapt minuscul poate
deveni determinant ca să-ti dai seama de-odată de importanta ta. Dar nu
tuturor ne este dat să contribuim cu ceva măret la rotunjirea cosmosului.
|
Les
années passent sans qu'on se rende compte. Elles passent apparemment par hasard, d'une maničre monotone et sans
importance. Mais tout d'un coup, comme résultat des accumulations, on se
voit glisser sur un morceau de sort, comme sur une pente de clivage. On
voit alors notre vie se dessiner comme les cercles sur un tronc d'arbre
ou comme les feuillettes de graphite. Un fait minuscule pourrait devenir
déterminant pour qu'on puisse se rendre compte de son importance. Mais
tout le monde n'a pas la chance de contribuer avec quelque chose de
sublime ŕ la rondeur du cosmos. |
| La capătul oricărui turn te asteaptă un tarc. |
Au bout de chaque tour t'attend un parc ŕ moutons. |
Mamă si copil, acea clepsidră eternă...
 |
Mčre et enfant, cette éternelle clepsydre... |
| Orice lacrimă îsi are durerea ei, chiar si cea de
bucurie. |
Toute larme a sa douleur, męme celle de joie. |
| Orice om are două călcâie, numai Ahile are doar unul. |
Tout homme a deux talons, seulement Achille en a un. |
| Cărtile si credinta sunt cârjele
sufletului. |
Les livres et la foi sont les béquilles de l'âme. |
| Frica Frica în viata unui om este o etapă. Atunci când esti dominat de frică, ai de făcut o alegere între două posibilităti: ori mergi înainte, ori renunti. Frica este răul necesar în evolutia omului, atunci când el a reusit să o domine. |
La peur La peur est une étape dans la vie de l'homme. Quand on est dominé par la peur, on doit faire toujours un choix parmi deux possibilités: soit tu vas de l'avant, soit tu renonces. La peur est le mal nécessaire dans l'évolution de l'homme, si il a réussi ŕ la dominer. |
| Orbul, desi nu vede lumina, nu-i neagă existenta. | L'aveugle, malgré son incapacité de voir la lumičre, ne nie pas son existence. |
| Dacă am fi fost perfecti n-am fi fost contemporani. | Si nous avions été parfaits, nous n'aurions pas été contemporains. |
| Puterea ideii Stau. Gândesc lin si uniform. Dar câteodată creierul mi-e întepat puternic de o idee cu vârf ascutit si, cu sau fără voia mea, iese, îmi ia mâna, mi-o pune pe hârtie si apoi poposeste, odihnită, multumită, asteptând. |
Le pouvoir de l'idée Je pense paisiblement, uniformément. Mais parfois mon cerveau est piqué violemment par une idée ŕ la pointe tranchante et malgré moi, elle prend ma main, la pose sur le papier et ensuite elle y repose calme, contente en attente. |
| Pentru
matematician, Dumnezeu este o axiomă, pentru fizician, El este o stare,
pentru filozof Dumnezeu este
o mare enigmă, pentru artist El este sursă de inspiratie, pentru
biserică El este sursa, iar pentru omul credincios, Dumnezeu este. |
Pour le mathématicien, Dieu est un axiome, pour le physicien Il est un état, pour le philosophe Dieu est une grande énigme, pour l’artiste Il est source d’inspiration, pour l'église Il est la source et pour le croyant Dieu est. |
| Adâncimea este singura dimensiune a sufletului. | La profondeur est la seule dimension de l'âme. |
| La om, cele mai mari înăltimi ale sufletului sunt în adâncuri. | Chez l'homme, les plus hauts sommets de l'âme se trouvent dans les profondeurs. |
| Iubirea mea s-a născut undeva la limita dintre suflet si cer, asa încât mă întreb: cine iubeste acum în mine, eu sau Dumnezeu? | Mon amour est né quelque part, ŕ la limite entre l'âme et le ciel et alors je me demande: qui aime en moi maintenant, moi ou Dieu? |
| Dacă renunt la vis, voi trai doar cu jumatate de suflet. | Si je renonce au ręve, je me condamne ŕ vivre avec la moitié de mon âme. |
| Speranta este motorul vietii. Speranta neâmplinită este groparul ei. Dar speranta din pământ va da muguri. | L'espoir est le moteur de la vie. L'espoir non accompli est son fossoyeur. Mais l'espoir enterré donnera des bourgeons. |
| Cei ce ti-au făcut rău nu te iartă că tu i-ai iertat. | Ceux qui t'ont fait du mal ne te pardonnent pas de leur avoir pardonné. |
| Cum începi să le vorbesti de Dumnezeu, pe unii îi apucă dracii. | Pour certains, dčs tu commences ŕ leur parler de Dieu, c'est le Diable qui les emporte. |
| Valoarea unui om se măsoară uneori în numărul de pietre cu care este lovit. | Parfois, c'est le nombre de pierres qu'on jette vers l'homme qui lui donne la mesure de sa valeur. |
| Am atâta tristete în mine, că nu mai încape nici o bucurie. | J'ai accumulé autant de tristesse dans l'âme, qu'il n'y a plus de place pour la joie. |
| Avem datoria să cunostem lumea. Dar cu ce să încep, cu firul de tărână pe care-l strivesc călcându-l, sau cu stelele către care mă înalt, contemplându-le? | Nous avons le devoir de connaître le monde. Mais par quoi devrais-je commencer? Par le grain de poussičre que j'écrase en lui marchant dessus, ou par les étoiles vers lesquelles je m'élčve, en les contemplant? |
| Noi toti avem aripi. Pentru a zbura tine doar de noi ca să le activăm. Si mijloacele sunt două: cunoasterea acestei lumi si credinta în cealaltă (lume). | Nous avons tous des ailes. Pour voler ce n'est qu'ŕ nous de les activer. Et les outils sont deux: la connaissance de ce monde et la foi dans l'au delŕ. |
| Anumiti oameni, fiindcă pot zbura, nu se numesc zburătoare ci îngeri. | Certains hommes, parce qu'ils sont capables de voler, on ne les nomme pas des volailles mais des anges. |
| De mi s-ar închide toate portile din lume, nimeni nu va fi în stare să îmi închidă poarta spre cer. | Męme si toutes les portes de ce monde se fermeront devant moi, personne ne sera capable de fermer la porte vers le ciel. |
| De la omidă la fluture este o cale lungă; ea se numeste omul care s-a cunoscut pe sine. | De la chenille au papillon il y a un long chemin; il s'appelle l'homme qui a connu son "moi". |
|
Asa cum fiecare parte din corpul nostru, fiecare organ al acelei părti, fiecare tesut al acelui organ, fiecare celulă din aceste tesuturi, si în fine, fiecare organit din aceste celule au functii bine stabilite, este imposibil să nu ne imaginam că fiecare om are un rol precis în aceasta lume, rol care să servească Marele Univers. |
Tout comme chaque partie de notre corps, chaque organe de cette partie-lŕ, chaque tissu de cet organe-lŕ, chaque cellule de ces tissus et en fin, chaque organite de ces cellules ont des fonctions bien établies, il est impossible ne pas imaginer que chaque homme a un rôle précis dans ce monde, un rôle qui sert le Grand Univers. |
| De să ne urâm, findcă unii suntem catolici iar altii ortodocsi? Nu suntem toti crestini? Suntem. Si chiar dacă n-am fi crestini, ci evrei, musulmani, budisti, tot ne-ar uni ceva: credinta în Dumnezeu. Si chiar dacă nu toti am crede în El, tot ne-ar uni ceva: suntem oameni buni. Si chiar dacă nu toti am fi oameni buni, tot ne uneste ceva: toti vom muri-ntr-o zi. De ce să ne urâm în viată, când în moarte vom fi împreună? | Pourquoi se haďr les uns les autres parce que certains sont catholiques et d'autres orthodoxes? Ne sommes-nous pas tous des chrétiens? Nous le sommes. Et męme si nous n'étions pas tous des chrétiens, mais des hébreux, musulmans, bouddhistes, quelque chose nous réunirait pourtant: la foi dans un Dieu. Et męme si nous ne croyions pas tous en Lui, quelque chose nous réunirait pourtant: nous sommes tous de bons gens. Et męme si nous n'étions pas tous de bons gens, quelque chose nous réunirait pourtant: nous mourons tous un jour. Pourquoi se haďr dans le vie quand dans la mort nous serons ensemble? |
| Pentru scriitor, ce este scrisul decât ape care au dat peste maluri? | Pour un écrivain, qu'est-ce c'est que l'écriture sinon des eaux qui ont débordé les rivages? |
| Orice carte scrisă este un exercitiu de viată, rezolvat. | Tout livre écrit est un exercice de vie, résolu. |
|
Astrofizicienii au propus de curând o formă posibilă a universului. El ar putea să semene cu o sticlă, unde gâtul ei s-ar întoarce în fundul sticlei, apoi si-ar continua drumul prin interior, pentru a se întoarce în sine, adică în "gâtul sticlei". Dacă astfel arată universul, atunci tot ce este trăire urmează mereu acelasi drum, care urmăreste traiectoria peretilor "sticlei" vesnice. Suntem cu totii ambarcati în această sticlă cu formă ciudată, poate aruncată într-o mare pe care navigăm vesnic, purtând în ea mesajul etern al dorului nostru după Marea Origine comună. |
Les astrophysiciens ont proposé récemment une
forme possible de l'univers. Il pourrait ressembler ŕ une bouteille, oů
son cou se retournerait vers le fond de la bouteille, pour ensuite
continuer son chemin ŕ l'intérieur de celle-ci, afin de rejoindre le
"soi", c'est ŕ dire le "cou de la bouteille". Si l'univers se présente ainsi, alors
tout ce qui est vécu suit toujours le męme chemin, selon la trajectoire
dessinée par les parois de "la bouteille" éternelle". Nous sommes tous
embarqués dans cette bouteille ŕ forme étrange, jetée peut-ętre dans une
mer sur laquelle nous naviguons sans cesse, portant en elle le message
éternel de notre désir de connaître La Grande Origine commune. |
| Un munte nu-l poti dărâma cu buldozerul, fiindcă e bătrân. Să nu uităm că muntele tine cerul pe umeri. | On ne peut pas démolir une montagne parce qu'elle est trop vieille. N'oublions pas que c'est la montagne qui tient le ciel sur ses épaules. |
|
Fauritorii de limba sunt olarii care fac ulcele, analistii de limba sunt cei care veghează la integritatea lor, iar noi, vorbitorii si scriitorii de limbă, suntem cei care bem din acele ulcele. Unii fără altii nu putem trăi. |
Les créateurs de langue sont les potiers qui fabriquent des pots, les analystes de langue sont ceux qui veillent ŕ leur intégrité et nous, les sujets parlants et les écrivains de langue, sommes ceux qui boivent de ces pots. On ne peut pas vire les uns sans les autres. |
|
Pentru cel ce iubeste, niciodată întregul nu este mai bine înteles decât
atunci când îi iei partea. |
Pour celui qui aime, l'entier est le mieux compris quand on lui enlčve sa partie. |
| M-ai rănit deci existi. Iti ceri iertare, deci vei exista. | Tu m'as blessé, donc tu existes. Tu me demandes pardon, donc tu existeras. |
| De vei citi doar ce-ti place, nu vei afla niciodată ce nu-ti place; vei creste ca un pom cu o jumătate de trunchi. | Si tu lis uniquement ce qu'il te plait, tu ne sauras jamais ce que tu n'aimes pas vraiment; tu seras comme un arbre avec moitié de tronc. |
| Ochelarii mei au început să plângă; au început să vadă singuri. | Mes lunettes ont commencé ŕ pleurer; elles ont commencé ŕ voir toutes seules. |
