Naď-Năită-cătelom

aici bate ode câine

Scurt CV

Nume si origini: Nae, câine de maidan (pe frantuzeste chien de rues); bastard pur-sânge corcit cu rasa Loulou; sunt bilingue: franceză si română. Oaf, oaf, ham, ham!
Date personale:  Născut în 1991 în Belgia, mort tot acolo, în 2005, loc de veci în curtea stăpânilor - curtea din fată!
Doi ani de cuscă la Azilul de animale orfeline SPA Wanzoul, unde m-am împrietenit cu o capră si care mi-a dat în schimb o tenie bună de împletit o sacosă.
Educatie aleasă, la Sorbona de cartier, plimbat prin lume (cu zgarda), pe meleagurile României, Belgiei, Italiei, Frantei, Germaniei, Spaniei, Ungariei, Austriei, Cehiei. Am pasaport de câine.
Sociabil, adaptabil (îmi plac toate vietătile, inclusiv pisicile, chiar si acum, când udă bujorii de pe mormântul meu).
Prieteni: răposatul Boby si lătosul Cuchi (am pus doar "amis, nu si "copains").
Descendants héritiers: Am 10 pui cu Candy si trei cu cocosata de pe fundătură (da' nu bag lăbuta-n foc că-s toti ai mei). S-ar putea să am si ceva mostenitori prin străinătate (la Mamaia, de exemplu, unde m-am luat cu haita trei zile).
Sporturi si loisirs: alergatul prin zăpadă, alergatul după postasi, după biciclisti, si după cârnati de sacosă.


 

                      Nae, vulpe fermecată

                                            de Simona Ghitescu

               Nae, vulpe fermecată,
               Nae, zînă cu mustăti
               Ochii tăi, plini de candoare,
               De sub perne îi arăti.

               Pernele-s pe canapea.
               Iar tu, vulpe de salon
               Cu urechi de catifea
               Stai pe ele ca un domn.

                          * * *
               Sub o raza de lumină
               Nae pare rupt din soare
               Blana lui, mătase fină
               Cu nuante fermecatoare

               Ochii lui spun mii de lucruri
               Două tainice făclii
               Stele blînde si profunde
               Pline de melancolii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nai-Năită-cătelom

                      de Antonia Iliescu

Nae mic cătel roscat
Rău de gură si bărbat
Cu picioare crăcănate
Cu părul sculat pe spate
Cu ochi rotunzi si luciosi,
Ce aprobă credinciosi
Mâna care-aci îl bate,
Aci-l scarpină pe spate.

Nai-Năită, cutu bun,
Dormi sub frunza de alun
Colo, în fundul grădinii,
Nu te mai iei cu vecinii.
Nae mic cu piept vârtos
Nu mai rozi tu nici un os...
Nici cârnat de pe grătar
Cu ierburi si gust amar.

Nu-ti mai lasi pe maidan perii
Luptând până-n miezul verii
Ca să-ti pui sământa bună
In câte-o cătea nebună.
Când te-am dat în pensiune
La Perwez, ce mai minune!
Te ridicasi beizadea,
Pân’ la rag de canapea.

Nu s-o mai speria postasul.
Pe veterinar, vrajmasul,
L-ai iertat, că-ti baga acul
Drept acolo... Tu saracul...
Da! Nici vorb’aveai dreptate
Când l-ai rasturnat pe spate.
Ce cătă s-o ia la goană
Speriat ca o cucoană
Val vârtej pe scari in jos
Când tu l-ai muscat vârtos?

Nu prea iubeai tuciuriii
Si nici pe betivi, spanchiii.
Erai pe ei supărat
Fiindca te-au abandonat
La azilul de cătei
Alături de-alti derbedei
Care rău te-au umilit,
Că’erai mic si precajit.

Nae cutz, cu piept bombat
Mare-n suflet, mic la stat,
Stai cuminte-ntr-o gropită
Sub miros de lămâită.
Din blană ti-a dat garoafa
Tot pitică, tot oaf-oafa.
Si te făcusi o zambilă
Piele fină de copilă
Si te-nflori liliacul
Cel bătut, ca tin’ săracul.

Paisprezece ani  cu tine,
Nu se uită de-azi pe mâne.
Iată azi se făcu anu’
Si tot te mai plâng, sarmanu’.
Nu mi-i mai sta la picioare
Când m-oi aseza la soare.
M-or intreba la hotel:
- Cum? Veniti fără cătel?
Si m-or întreba cei mici:
- Unde-i Nae, piciul-pici?
Un’ să le spun că te-ai dus?
Că esti jos, sau că esti sus?

Dar fiindcă-mi apari în vis
Cred că esti în paradis.
Ai grijă să te porti bine,
Nu mă face de rusine!
Să nu latri, ci să cânti
Să se miste văi si munti
Să răsune-n glasul tău
Dor de câine gudurău,
Nu de cătel nătărău.

Nai-Năită-cătelom
De atunci nu mai am somn
Mi te guduri, mi te-alinti
Mă privesti cu ochi cuminti
Când lacrima-mi dă pe-afară
Când n-am cu cin’sta la sfară.
Tu la toate luai sama
Ajunsesi să-mi spui chiar “mama”
Nu-i nimeni să-mi sară-n fată
Vineri, când mă-ntorc din piată.

Nai-Năită-cătelom
Te vei face cândva om?

                     26 aprilie 2006